Listă. De carte.
Am trecut cumpăna dintre ani citind despre moarte. Moarte descrisă în feluri inimaginabile. Uneori, de fapt, de multe ori, aveam impresia că multe din descrierile alea depăşesc absolut toate limitele posibile ale realităţii. Că e, din orice punct de vedere, prea mult. Mă refer la cărţile despre lagăre naziste, cărţi pe care le-am citit în ultima vreme, una după alta. Am intrat pe drumul ăsta şi-am mers pe el o bună bucată de vreme pentru că am vrut să o fac. Pentru că aşa am simţit. Nu fac acum nici recenzii de carte, nici dezbatere istorică. Nu solidarizez cu partea oprimată din poveştile astea, nu sunt călău pentru cealaltă.
În prima fază am citit cărţile scrise din punctul de vedere al celor prigoniţi. Apoi, am căutat şi reversul medaliei, punctul de vedere al celor din cealaltă tabără. Am răsfoit, pe net, tot felul de rapoarte, de documentaţii, mărturii din procese, azi am citit o parte din Minciuna lui Ulise, a lui Paul Rassinier, o carte despre care se spune că vorbeşte despre adevăruri care nu se vor ştiute, adevăruri care ar mai echilibra balanţa în povestea nemţilor şi a evreilor. Cert e faptul, din punctul meu de vedere, că, întotdeauna, în orice situaţie, adevărul – nu dreptatea – e undeva la mijloc. Exagerări există şi de o parte, şi de cealaltă. Aşa că, n-o să fiu eu cea care să pună o etichetă într-o parte sau în cealaltă. Prea sunt un cititor neavizat. Cu profunde accente personale.
De multe ori, îmi ” vindec “ deprimarea cumpărându-mi cărţi. Ieri, pentru că librăria în care vroiam să merg era închisă, am mers la bibliotecă. O plimbare printre rafturile încărcate de cărţi îmi face întotdeauna bine. Simţeam nevoia să schimb domeniul, prea nu mai visam altceva decât evrei, mizerie şi execuţii dar n-aveam nici un titlu în minte. Privirea mi s-a oprit asupra numelui lui Murakami şi, ştiind că are câteva titluri care mi-au plăcut, titluri care chiar şi-au găsit loc în cele câteva rafturi ale bibliotecii mele, am ales cartea Iubita mea, Sputnik (desigur, în starea în care eram, nici nu se putea pune problema să îmi doresc să citesc altceva decât o carte despre chinurile dragostei, aşa cum scrie pe coperta cărţii). Am început-o aseară, primele ei pagini, însă, nu mi-au captat prea mult atenţia.
În mod normal, reuşesc, în fiecare zi, să găsesc nişte timp pentru a mai parcurge câteva pagini dintr-o carte. Sunt zile când nu pot lăsa o carte din mână, altele în care poate reuşesc să citesc o pagină sau unele în care nu am timp nici pentru asta. Dar, oricum, dacă nu există, mereu, o carte în ” derulare “ simt că îmi lipseşte ceva, că ceva nu e bine şi nu-mi găsesc locul. Şi îmi place să ştiu că sunt cărţi care mă aşteaptă să le descopăr.
Aşa că, recomandaţi-mi nişte cărţi. Ce credeţi că mi-ar plăcea să citesc?
Ecoul tacerilor, nu am obicei sa recomand cartii dar cartea acesta s-ar putea sa iti placa:
http://supranaturalul.wordpress.com/ Spor la citit.
Mulţumesc. O să arunc o privire pe acolo. Zi bună.
O carte de bucate, să faci papa bun pentru Marc. Şi-apoi o carte de poveşti, de-alea vechi, frumoase, pe care să le citeşti cu voce tare, şi pentru el şi pentru tine.
Hmm. Trăiască netul, pentru prima recomandare. De acolo găsesc eu reţete… Mă minunez mai mult eu şi mai puţin puştiu’, că el e fan lucruri simple…
Cât despre poveşti, navigăm în lumea lor, eu mă adaptez după cerinţele lui şi nu el după preferinţele mele. Suntem, deocamdată, la nivel de începători…
“În numele progresului” e un film de groază şi rulează direct în conştiinţa colectivă, fără pauze de reclame, fără telecomandă să poţi schimba canalul.
Eric Knight – Mai presus de toate
John Fowles – Magicianul
O iubire fara sansa, intr-o lume reala versus o lume in care totul e posibil.
Iar pentru tine si Marc, o antologie a legendelor lumii. Citeste-i despre Ghilgames, Roland, Tristan si Isolda, regele Arthur, viteazul in piele de tigru…
Le-am citit. Deşi pare să fi fost în altă viaţă, aşa mult timp a trecut de atunci.
Dintre poveşti, ştii de care mi-e dor? De Aventurile lui Habarnam…
Eu ti-as recomanda Fata cu cercel de perla de Tracy Cavalier. Lectura placuta!
Am citit-o şi pe asta, mulţumesc. De Tracy Chevalier am citit şi Albastru pur.
Tocmai de asta ceream ajutor cu lista, că nu-i uşor de făcut…
Citeste “La sud de granita, la vest de soare” de Haruki Murakami.
Am cumpărat-o şi am citit-o cu ceva vreme în urmă, în toamnă. După Pădurea norvegiană şi înainte de În căutarea oii fantastice.
Sufletul după moarte, de Serafim Rose
ceva, altceva
o să te scoată din depresie pe veci
Pe veci zici, Ana? Trebuie să o caut, neapărat. Ai una şi pentru pasul următor? Adică, după ce te scoate din depresie, să te arunce într-o fericire, tot aşa, pe vecie?
Cred că nu există fericire mai mare decât echilibrul sufletesc. Și asta nu înseamnă neapărat monotonie ci e vorba de pace.
A omori sistematic oameni pentru “vina” de a apartine unei etnii inseamna crime impotriva umanitatii. Pentru mine asta in sine e ceva extrem de grav.
M-a facut curios insa acea carte pe care ai mentionat-o, Minciuna lui Ulise. Citatul atribuit lui Paul-Louis COURRIER de la inceput e unul pe care o fire ca a mea il incadreaza la “extraordinare”. O sa citesc cartea, sa vad o “alta” viziune”.
Să ştii că aşa văd şi eu lucrurile. Doar că, îmi doresc, ca înainte de arunca cu piatra, să am toate datele problemei. Sau, măcar atât cât se poate, balanţa să fie echilibrată. Mi se pare cel mai corect aşa.