Acasă > Anormala normalitate > Gând aiurea. 44.

Gând aiurea. 44.

“… priveam acele ceasornicului. Câtă vreme mă preocupa doar ceasul, lumea continua să se mişte. Chiar dacă nu era o lume nemaipomenită, cel puţin era în mişcare. Şi, câtă vreme îi percepeam mişcarea, existam şi eu. Chiar dacă n-aveam o viaţă extraordinară, cel puţin existam. ” – scrie Haruki Murakami în cartea În căutarea oii fantastice, cea pe care tocmai am terminat-o de citit. O carte despre căutarea sinelui, o carte care mi-a plăcut deşi sfârşitul m-a dezamăgit puţin pentru că mi-a lăsat sentimentul unui lucru neterminat cu adevărat sau terminat brusc, ca şi cum ar fi existat o grabă în a scrie finalul.

Ideea e că… cam asta facem. Luptăm pentru lucruri, câştigăm sau nu. Alergăm după realizări care îşi găsesc sau nu împlinirea. Visăm, sperăm, căutăm. Sumtem fericiţi sau ne prefacem că nu ne lipseşte nimic. Şi mereu ne amăgim spunăndu-ne că e bine şi aşa. Că important e că existăm.

Ne dorim mult şi ne mulţumim cu puţin. De ce facem asta?

  1. 30 octombrie 2011 la 9:54 pm | #1

    Ne dorim ceea ce ne lipsește. Nu întotdeauna știm exact ce ar fi trebuit să ne dorim ca să fim fericiți. Așa ajungem să ne dorim ceva de care nu avem realmente nevoie.
    Îmi place mult stilul lui Murakami. La sud de graniță, la vest de soare – e preferata mea până acum.
    Mi-a plăcut și În căutarea oii… dar finalul a fost precipitat.

    • 31 octombrie 2011 la 11:51 am | #2

      - interesant! aveti ceva “bushido” in sange daca puteti citi literatura nipona … :)

      • 31 octombrie 2011 la 7:45 pm | #3

        Cristian, ce inseamna bushido?

      • 1 noiembrie 2011 la 6:22 am | #4

        - e greu de explicat, dar pe scurt e un cod, un mod de viata dedicat respectarii unor principii; sau altfel spus, a-ti face datoria!
        - chiar daca anumite valente isi gasesc corespondent si la alte popoare, in genere asiatice, prin prizma coeziunii mentale si spirituale, structura nipona are un caracter unic.

      • 1 noiembrie 2011 la 10:05 am | #5

        Până nu te apuci, nu știi ce ai în sânge :) Poate ai și tu, încă nedescoperit :)

      • 1 noiembrie 2011 la 12:10 pm | #6

        am citit cartea “La sud de granita, la vest de soare” cu ceva ani in urma …; e deosebita …

        ca sa trec la alt gen …, as sugera seria cu Egiptul Antic a lui Wilbur Smith: Razboinicii Nilului, Ultimul Papirus, Magul …

    • 31 octombrie 2011 la 7:44 pm | #7

      Ana, azi mi-am cumparat cartea de care spui tu aici… :) Si-am si inceput-o deja… Multumesc. Sunt sigura ca o sa-mi placa… :))

      • 1 noiembrie 2011 la 10:04 am | #8

        Dacă ai început-o deja, uite melodia despre care se tot vorbește în carte: http://www.youtube.com/watch?v=gxZG0w8YS7A&ob=av2n

      • 11 noiembrie 2011 la 7:20 am | #9

        Ana, am terminat cartea. Mi-a placut dar mi-a lasat aceeasi senzatie ca si celelalte carti ale lui – ca-i lipseste ceva finalului. Modul in care povesteste autorul lucrurile e antrenant si te prinde insa te face sa te astepti la mai mult decat ceea ce urmeaza, de fapt. Oricum, au ceva dragut cartile lui… imi mai recomanzi una?
        Zi frumoasa!

        Nat King Cole are ceva aparte, e clat. Si Pretend e o piesa frumoasa.

      • 11 noiembrie 2011 la 2:05 pm | #10

        Eu am mai citit În Noapte dar mi s-a părut mai slăbuță decât celelalte. Am înțeles că mai e bună și Pădurea norvegiană dar încă nu am pus mâna pe ea.
        Poți să cauți, dacă nu le-ai citit deja, Eseu despre orbire (Jose Saramago) sau Insuportabila ușurătate a ființei (Milan Kundera), dacă vrei finaluri pe măsura acțiunii.

      • 11 noiembrie 2011 la 2:54 pm | #11

        Padurea norvegiana a fost prima carte de-a lui Murakami pe care am citit-o si, dintre cele trei pe care le-am citit, mi-a placut cel mai mult… insa, senzatia e aceeasi, clar. Asta e stilul lui. :)
        Azi incep sa citesc altceva – Lista lui Schindler. :)

  2. 31 octombrie 2011 la 7:30 am | #12

    Uneori, cand nu iti permiti mai mult, desi ai vrea, incepi sa ramai cu ideea ca asa a fost sa fie, te multumesti cu ce ai :).

    • 31 octombrie 2011 la 7:46 pm | #13

      De multe ori se intampla asa. Si-n cazuri in care mai exista si alte variante. Cand am putea lupta pentru altceva. Dar ne conformam…
      Toate bune!!!

  3. 31 octombrie 2011 la 9:47 am | #14

    Se poate şi ca foarte puţin să însemne foarte mult. Totul, uneori. Ca un bob de jar în care sufli cu grijă, încet, şi reaprinzi vâlvătaia. E mult, e puţin? E începutul care conţine în sine totul.

    • 31 octombrie 2011 la 7:47 pm | #15

      Depinde din ce unghi privesti? Sau sfarsitul, Ovidiu, in aceeasi masura, nu crezi? Bobul ala de jar poate insemna un sfarsit de foc care se pierde…

  4. INTJ
    1 noiembrie 2011 la 9:29 pm | #16

    am renuntat sa-mi doresc … prefer sa doresc altora …

  1. 31 octombrie 2011 la 12:07 pm | #1

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 56 other followers

%d bloggers like this: